editura Rao

(256 de pagini)

Acesta este al treilea și ultimul volum al seriei „Școala fricoșilor”. Acesta reprezintă continuarea volumului doi, având loc în aceeași vară.

Odată ce Lulu, Madeleine, Theo și Garisson află că Hyacinth a fost cea care i-a spus reporteriței Sylvie Mongtmorency despre școala la care merg ei, crezând că femeia era „prietena ei”, aceștia se supără foarte tare pe ea și încep s-o evite. Până atunci, doamna Wellington se străduise foarte mult să țină școala ascunsă, iar acum că reporterița aflase de ea, avea să publice într-o lună de zile un articol în care va distruge reputația doamnei Wellington. În acest articol avea să scrie și despre Abernathy. Abernathy era singurul copil pe care doamna Wellington nu reușise să-l vindece în foarte mulți ani. Ceea ce era mai grav era că acel băiat era chiar fiul ei vitreg , iar el se temea de propria lui mamă vitregă. Doamna Wellington vindecase foarte mulți copii de fobiile lor, dar pe Abernathy nu numai că n-a putut să-l vindece, dar acesta chiar fugise în pădure și nu se mai întorsese niciodată. Acum Abernathy era adult, dar continua să se ascundă în pădure.

Sylvie Mongtmorency auzise această poveste și dorea să scrie tocmai despre acest subiect. Pentru a-și ajuta profesoara, copiii vor trebui s-o împace pe aceasta cu fiul ei.

Un volum în care totul se inversează: dacă până acum doamna Wellington i-a învățat pe Lulu, Garrison, Madelein, Theo și Hyacinth cum să-și învingă fobiile, acum copiii îi vor învăța pe cei doi, mamă și fiu, cum să se înțeleagă.

Personaje principale: Doamna Wellington, Schmidty, Lulu, Theo, Madeleine, Garrison, Hyacinth, Abernathy, reporterița Sylvie Mongtmorency și directorul Conservatorului Contrar.

Nr. de volume: 3. Volumele anterioare sunt subintitulate „Școala fricoșilor” și „Lecția nu s-a terminat”.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-14 ani. Pentru copii, puşti și puștoaice.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 53 s. pe pag./3 h. 10 min.

editura Rao

(251 de pagini)

Acesta este al doilea an al lui Madeleine, Lulu, Garrison și Theo la Școala Fricoșilor. Acum li s-a alăturat însă o nouă colegă, Hyacinth, în vârstă de zece ani. Fobia acesteia este de a rămâne singură, motiv pentru care se ține mereu pe lângă ceilalți patru (enervându-i destul de tare).

Lucrurile sunt mai complicate  de data asta, deoarece la Școala Fricoșilor au loc spargeri, niște hoți necunoscuți furându-i doamnei Wellington toate perucile și fardurile.  Atunci când primesc o scrisoare de la tâlhari, în care li se spune un loc în care să se întâlnească, doamna Wellington e hotărâtă să meargă acolo. Este însă foarte surprinsă să afle că locul întâlnirii este la un concurs canin. Aici, doamna Wellington își dă seama că hoții sunt niște persoane pe care ea le cunoaște, care doreau să se răzbune pe ea.

Terminându-se acest incident și hoții fiind pedepsiți să nu mai prticipe vreodată la un concurs canin, doamna Wellington, Schmidty și copiii cred că sunt în siguranță, dar apare un nou pericol. Reporterița Sylvie Mongtmorency dorește să distrugă cariera doamnei Wellington, plănuind să publice un articol calomnitor în revista sa. Acum copiii trebuie să o ajute pe profesoara lor și să oprească publicarea articolului.

A fost un volum interesant, al doilea din această serie de trei volume.

Personaje principale: Doamna Wellington (profesoara de la Școala Fricoșilor), Scmidty (servitorul doamnei Wellington), Madeleine (având fobia păianjenilor și a altor insecte), Lulu (claustrofoba), Hyacinth (având fobia de a sta singură), Theo (având fobia de a muri) și Garrison (având fobia apei).

Nr. de volume: 3. Seria „Școala Fricoșilor” are trei volume: „Școala fricoșilor”, „Lecția nu s-a terminat” și „Examenul final”.

Țel: Descoperirea hoților, găsirea unei căi de a o opri pe reporterița Sylvie Mongtmorency să publice articolul.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-14 ani. pentru copii, puști și puștoaice.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 53 s. pe pag./aprox. 4 h.

editura Rao

(283 de pagini)

Madeleine era o fată de 12 ani, care avea o fobie a insectelor, gândacilor și păianjenilor. De fapt, îi era atât de frică de aceste vietăți, încât insista ca mașina și casa ei să fie fumigate în fiecare zi. Dar această metodă de prevedere nu era îndeajuns pentru ea: pe lângă asta, ea purta un văl împotriva insectelor pe cap în permanență și avea niște sticle de insecticid mereu la îndemănă.

Lulu are tot 12 ani. Ea este claustrofobă, temându-se foarte tare de lifturi și de toaletele strâmte. Din acest motiv, ea nu mănâncă și nu bea înainte să  meargă la școală, pentru a nu fi nevoită să folosească toaleta, care pentru ea e un loc înfricoșător.

Teama cea mai mare a lui Theo este de moarte. De la decesul bunicii sale, el nu se gândește decât la metode de precauție. De aceea, el își pune părinții, frații și surorile să-i transmită o dată pe oră un SMS cu textul „viu” sau „mort”. Se teme de asemenea de orice fel de boală și își face mereu griji referitoare la familia sa.

Garrison avea 13 ani și era foarte bun la sport. Cu toate astea, el se temea de apă atât de tare încât i se făcea rău numai când cineva spunea ceva referitor la apă. El încerca să-și ascundă această fobie, dar știa că nu va mai putea mult timp. De aceea, se gândea la o soluție care să-l vindece de această teamă.

Cei patru copii merg în vacanța de vară la „Școala fricoșilor”, o școală super-secretă, despre care doar cei mai faimoși psihologi știu. O au ca profesoară pe o femeie excentrică numită doamna Wellington. Ei își vor petrece restul verii alături de ea, de servitorul ei, Schmidty, de cele patru pisici și de câinele Macaroană, animalele de companie. Dar, oricât de ciudată este școala lor de vară, totul devine și mai ciudat, căci apare un eveniment neprevăzut: odată cu revenirea lui Abernathy și moartea doamnei Welington, ticălosul Munchauser va încerca să pună mâna pe conacul Summerstone, moștenirea doamnei Wellington. Acum doar copiii mai pot salva conacul. Dar pentru asta, trebuie să se confrunte cu fobiile lor.

Mi-a plăcut această carte, a fost interesantă, amuzantă și foarte ciudată.

Personaje principale: Madeleine, Lulu, Theo, Garrison, doamna Wellington, Schmidty, buldogul Macaroană, Munchauser, soții Knapp.

Țel: Ca copiii să-și învingă fobiile.

Nr. de volume: 3. Următoarele volume sut subintitulate „Lecția nu s-a terminat” și „Examenul final”.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-14 ani.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 53 s. pe pag./3 h. 50 min.

editura Corint Junior

(520 de pagini)

Oliver Twist era un băiat orfan, care a stat până la vârsta de nouă ani la casa unei femei care îngrijea copiii orfani, primind bani de la azilul de săraci pentru întreținerea lor. Această femeie era însă foarte crudă, nedându-le mâncare suficientă, căci, deși primea bani suficienți, îi cheltuia pentru interesele ei, păstrând foarte puțin pentru hrana copiilor. Când a împlinit nouă ani, Oliver Twist a ajuns la azilul de săraci, suferind și aici de foame. Rațiile de mâncare fuseseră de curând micșorate, iar copiii nu aveau voie să ceară suplimente. Mai târziu, ajunge în ucenicie la domnul Sowerbery, antrepenorul de pompe funebre, unde este disprețuit de familia acestuia. Băiatul, nemaisuportând acest mod de viață, fuge de la casa stăpânului său și merge la Londra, unde intră într-o bandă de hoți, aflând târziu de modul în care aceștia își câștigau traiul. Însă Oliver Twist are parte și de compania unor persoane bune, cum ar fi: domnul Brownlow, doamna Bedwin (bucătăreasa domnului Brownlow), doamna Maylie, Rose, Harry Maylie, etc. Este însă peste tot pândit și urmărit de hoții de care crezuse că scăpase, aceștia plănuind să-l răpească. Băiatul ajunge să-și afle adevărata identitate și misterul nașterii sale, după o serie de aventuri.

Mi-a plăcut această carte, devine tot mai interesantă pe parcurs.

Protagonist: Oliver Twist este un copil orfan, a cărui mamă a murit după ce l-a născut în azilul de săraci, neștiindu-se nimic despre ea sau despre tată. A avut mult de suferit de la unii oameni cruzi, deși a fost mereu bun, prietenos și plin de recunoștință față de puținele persoane care îi aratau milă.

Personaje principale: Oliver Twist, domnul și doamna Bumble (de la azil), hoții (Fagin, Sikes, Nancy, Șmecherul, Charley Bates, Toby Crackit, Monks, domnul Chitling, etc.), domnul Brownlow, doamna Bedwin, doamna Maylie, Harry Maylie, Rose, etc.

Nr. de volume: 1.

Țel: Ca Oliver Twist să găsească un loc bun în care să locuiască de atunci înainte și să descopere misterul nașterii sale.

Citită la: 12 ani.

O recomand pentru: 11-100 de ani. Pentru puști, puștoaice, tineri, chiar și pentru adulți.

Format: mediu

De unde am această carte: Am cumpărat-o de la un anticariat.

Timp de lectură: 1 min. 52 s. pe pag./16 h. 20 min.

editura Paralela 45

(188 de pagini)

Lou este o fată de 13 ani cu un IQ de 160, ea fiind considerată un exemplu de către profesori. Cu toate acestea, este foarte timidă, temându-se mereu să prezinte o lucrare în fața clasei. Ea este îndrăgostită de un băiat, Lucas, care este chiar opusul ei. În timp ce ea e foarte scundă, el e foarte înalt. Pe lângă asta, el este un rebel, iar situația lui la învățătură nu este deloc bună.

Într-o zi, având de făcut o lucrare despre oamenii străzii, Lou o întâlnește pe No, o fată de 18 ani fără casă. No doarme în fiecare noapte altundeva și e mereu pe drumuri. Lou ajunge să se împrietenească cu ea. Fiindu-i milă de ea, Lou o prezintă părinților ei, care sunt de acord să o primească în casă până își găsește alt loc unde să stea. Ajung curând să o îndrăgească și nu-și doresc ca ea să plece. Totuși, ceva grav  se întâmplă cu No.

Mi-a plăcut această carte pentru sensibilitatea cu care este scrisă.

Protagonist: Lou este, așa cum am spus mai sus, foarte inteligentă, dar și timidă. Nu numai că îi e teamă să-și prezinte lucrarea în fața clasei, dar îi e teamă și să vorbească cu ceulalți sau să participe la petreceri și e foarte retrasă. Deși are un IQ mult mai mare ca alții, ea simte mereu că are un minus. Îi place să facă experimente și să-și pună întrebări despre lume. Lou este plină de compasiune și sensibilă, dorindu-și mereu să facă tot posibilul pentru a o ajuta pe No.

Personaje principale: Lou, No, Lucas și  părinții lui Lou.

Nr. de volume: 1

Țel: Nu există țel.

Elemente interesante: compasiunea, prietenia și grija lui Lou față de No, personalitatea fiecărui personaj, etc.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 11-100 de ani. Pentru puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o de Crăciun.

Timp de lectură: 1 min. 22 s. pe pag./aprox. 4 h 10 min.

editura Arthur

(282 de pagini)

La începutul clasei a opta, Nikki se mută la o școală nouă, Școala Generală Wetchester. Aceasta este o școală de snobi, la care puțini își permit să plătească taxa. Fiind exterminator de gândaci, tatăl lui Nikki a primit o bursă de la ȘGW. Fata nu vrea să spună nimănui asta, pentru că toată lumea ar râde de ea, mai ales MacKenzie, cea mai populară fată din școală și o snoabă absolută. Aceasta nu o suportă pe noua ei colegă și va deveni adversara ei. Nikki nu e cu siguranță  o fată populară, ci din contră. Singurele ei prietene sunt Chloe și Zoe. Nikki se îndrăgostește de Brandon, dar cu siguranță nu are nicio șansă să fie cu el, mai ales că Mackenzie și-a pus ochii pe acesta. Singura șansă a lui Nikki de a deveni mai populară este să câștige concursul de artă anvangardistă.

Mi-a plăcut această carte pentru amuzamentul ei și pentru modul în care ne este descrisă viața lui Nikki. Știu că mulți adulți sunt împotriva cărților tip jurnal, spun că sunt o influență negativă, dar nu e neapărat așa. Recunosc, dacă o citești prea repede (adică la mai puțin de 10 ani), te poate influența, dar copiii mai mari vor înțelege că nu trebuie s-o imite pe Nikki sau alt personaj dintr-o carte tip jurnal.

Protagonist: Nikki e o prietenă bună pentru Chloe și Zoe, nevrând să le dezamăgească niciodată. E timidă atât în fața lui Brandon, cât și în fața  lui MacKenzie și uneori e cam naivă.De multe ori exagerează problemele care apar în viața ei. E talentată atât la desen, cât și la cântat.

Personaje principale: Nikki, Chloe, Zoe, Brandon, Briana (sora mai mică a lui Nikki), MacKenzie și prietena ei cea mai bună, Jessica.

Nr. de volume: Până acum au apărut 5.

Țel: De a câștiga concursul de artă anvangardistă.

Elemente interesante: Formatul tip jurnal, gândurile, întâmplările și preocupările lui Nikki.

Citită la: 10 ani

O recomand pentru: 10-14 ani. Pentru puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o de Moș Nicolae.

Timp de lectură: 32 s pe pag./2 h. 20 min.

editura Eduard
(250 de pagini)

Mr. Phileas Fogg era un membru al Reform-Clubului. El era bogat, era foarte punctual și își stăpânea foarte bine emoțiile. Într-o zi, a făcut un pariu cu câțiva colegi de la Reform-Club pe 20 de mii de lire că va reuși să facă ocolul Pământului în 80 de zile. Mr. Fogg a pornit imediat în această călătorie împreună cu Passpartout, servitorul său. Ei călătoresc cu tot felul de mijloace de transport: cu trenul, cu vaporul, cu pachebotul, pe un elefant și cu o sanie. Însă Fix, un polițist, îl urmărește pe Mr. Fogg, pentru că crede că el este hoțul celor 55 de mii de lire care s-au furat de curând de la bancă. Însă Passpartout nu știe că Fix îi urmărește și se împrietenește cu acesta. Mr. Fogg și servitorul său trec prin multe aventuri, fiind de multe ori pe cale de a pierde pariul. Odată Passpartout chiar se rătăcește de stăpânul său, altădată se gândesc la un plan pentru a salva viața unei femei. Însă Fix ar putea fi cea mai mare problemă, pentru că este hotărât să-l aresteze pe Mr. Fogg.

Mi-a plăcut această carte pentru aventurile prin care au trecut personajele.

Personaje principale: Mr. Phileas Fogg (foarte punctual), Passpartout (servitorul său), Fix și Aouda.

Nr. de volume: 1

Elemente interesante: Polițistul care i-a urmărit în toată călătoria lor, personalitatea lui Mr. Fogg, toate întâmplările prin care trec.

Citită la: 9 ani

O recomand pentru: 11-100 de ani. Pentru puști, puștoaice, chiar și pentru adulți.

Format: mare, cartonat

De unde am această carte: Mi-a cumpărat-o tata.

Timp de lectură: 1 min. 10 s. pe pag./ aprox. 4 h. 48 min.

editura Arthur

volum câştigător al  Trofeului Arthur pentru literatură şi tineret, ediţia I.

(157 de pagini)

În această carte ne sunt repovestite trei povești, toate fiind niște parodii în versuri ale unor texte. Prima poveste este o parodia  „Poveştii lui Harap-Alb”. În aceasta, frații mai mari ai lui Harap-Alb zis Prâslea-Nastratin erau niște golani care mergeau prin baruri și discoteci și făceau numai prostii, în timp ce cel mic era foarte cuminte. Cei mari își băteau joc de Prâslea-Nastratin pentru că era un intelectual și nu bea alcool sau fuma. Călătoria până la celelalt împărat se face cu avionul, iar prințesa era o tipă plină de tatuaje numită Vandana. Ea suferă pentru că în țara ei nimeni nu mănâncă carne. Spânul din poveste era de fapt un tip de la recepția unui hotel.

A doua poveste este o parodie după „Muma lui Ștefan cel Mare” de Bolintineanu. În aceasta este un băiat neascultător numit Mariean care face tot felul de prostii: fuma, nu îl interesa școala, stătea toată ziua cu tot felul de derbedei, bea Plotox și altele. Dar într-o zi a încălcat măsura, așa că mama lui l-a trimis la liceul Uzbekistan, dar se pare că acest lucru a fost o pedeapsă și pentru cei de la acel liceu, care nu-i suportau comportamentul îngrozitor.

A treia poveste este o parodie după poezia de abecedar „Rică nu știa să zică”,  în care este un băiat care avea un defect: nu știa să înjure. Toți cei din cartier râdeau de el și-l înjurau. Tatăl lui îl încuraja să le răspundă, dar el nu știa cum. Însă când un gunoier a început să-l înjure pe băiat, iar acestuia îi vine ideea să noteze tot ce spune, s-ar putea ca situația lui să se schimbe.

Mi-a plăcut această carte pentru umorul ei. Toate poveștile sunt foarte amuzante și sunt modernizate. De asemenea și personajele și limbajul sunt comice.

Personaje principale: În prima poveste personajele erau: Prâslea-Nastratin, tatăl său, frații lui, celelalt împărat, Spânul și Vandana. În a doua poveste personajele sunt: Mariean, mama lui și elevul de la Uzbekistan care a venit să-i dea vestea mamei. În a treia poveste: Robert, tatăl lui (care îl încurajează să înjure), băieții din cartier, gunoierul și profesoara.

Nr. de volume: 1

Țel: Nu este țel.

Elemente comice: 

„–Iată ce înseamnă să știi să-ți educi
așa cum se cade a ta progenitură-
ascultați la dânsul, numai, când înjură,
ascultați la dânsul și luați aminte
ce frumos grăiește de morți și morminte”

din „Robert nu știa să zică…”

Personajele, limbajul și de altfel toate întâmplările sunt comice.

Citită la: 12 ani
O recomand pentru: De la 11 ani până la 16 ani. Pentru puști și puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o într-o tabără de creație literară, câștigată în urma unui concurs de scris povești.

Autorul, Florin Bican…

editura Rao

Katitzi era o fetiță abandonată  de țigan. Ea mergea la un orfelinat. Majoritatea copiilor de aici erau prieteni cu ea, dar era o fată, Rutten, care n-o suporta. Într-o zi, tatăl lui Katitzi a venit s-o ia înapoi acasă, dar ea nu vroia să plece, pentru că nu-și mai amintea nimic de părinții ei. I s-a dat permisiunea de a mai sta două săptămâni, dar apoi trebuie să plece și să se obișnuiască cu noua sa viață. Katitzi are mulți frați,  mama ei, care e singura care nu e țigancă, e foarte severă, iar banii pe care-i câștigă vin din bâlciurile pe care le fac. Totuși, ceea ce nu-i place lui Katitzi este că nu poate merge la școală, din cauza faptului că e țigancă, iar oamenii o discriminează.

Mi-a plăcut această carte pentru felul în care ni se povesește viața țiganilor din perspectiva acestora.

Personaje principale: Katitzi (țiganca), Rutten (o fată răutăcioasă de la orfelinat), prietenii ei de la orfelinat, Lena (una din surorile lui Katitzi) și cele două doamne de la orfelinat.

Nr. de volume: Cred că unul.

Țel: Obișnuirea lui Katitzi cu noua ei viață.

Citită la: 9 ani

O recomand pentru: 9-100 de ani. Pentru copii, puști și puștoaice, chiar și pentru adulți.

Format: mic

De unde am această carte: Am primit-o de ziua mea când am împlinit 9 ani.

Autoarea, Katarina Taikon, este țigancă, iar Katitzi e un fel de autobiografie a ei. Autoarea a învățat să scrie abia la 20 de ani, pentru că n-a fost primită la școală.