editura Rao

(188 de pagini)

Aceasta este o carte de povești în care se întâlnesc oameni din zilele noastre, dar și creaturi de basm. Cartea este ușor de citit, scrisul este mare, iar poveștile scurte. Poveștile sunt mai neobișnuite, lucru care mi-a plăcut. Într-una dintre povești, de exemplu, era vorba despre un autocar de copii, care mergeau într-o excursie cu clasa. Însă un monstru lihnit de foame îi urmărea. A sărit în fața lor și a înghițit autobuzul. Pe dată, cei din autocar s-au trezit în stomacul monstrului, care era plin de oase. Pentru a fi scuipați afară, șoferul a început să se plimbe încolo și încoace cu autobuzul prin stomacul monstrului. Au pornit radioul și toți copiii au cântat cât au putut de tare. Într-adevăr, bestiei i s-a făcut rău și i-a vomitat. Astfel cu toții au scăpat cu bine. Pe lângă asta, mai sunt multe alte povești, despre fantome, dragoni, devoratori de cărți, duhuri și multe altele.

Mi-a plăcut această carte pentru întâmplările ei haioase și pentru personajele de basm care se regăsesc în aceleași povești cu personajele din viața reală. Cartea aceasta este bună pentru citit pentru copiii care nu știu încă să citească.

Personaje principale: În carte, cele mai des întâlnite personaje sunt monștrii, dragoni fantome, copii, și animale, cum ar fi câini, pisici și păsări.

Nr. de volume: 1

Țel: Multe din poveștile din această carte nu au țel.

Elemente fantastice: Le-am enumerat mai sus.

Citită la: 10 ani

O recomand pentru: 7-10 ani. Pentru copii, atât băieți, cât și fetițe.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o de ziua mea.

Timp de lectură: 50 s. pe pag/2 h. 30 min. De fapt, durează mai puțin să citești cartea, dar eu am calculat cât durează citirea cărții, punând și pozele la socoteală.

editura Aramis

(299 de pagini)

Aceasta este o carte de povești. E amuzantă, are personaje fantastice și toate întâmplările se petrec pe strada Broca. Iată câteva titluri de povești din această carte: „Vrăjitoarea din debara”, „Zâna din robinet”, „Prințul Blub și sirena” și „Drăcușorul cel bun”. Una dintre poveștile care mi-a plăcut cel mai mult este „Zâna din robinet”. În aceasta ni se povestește despre o zână care demult era considerat o zeitate și i se aduceau ofrande, dar acum nu mai era considerată astfel. Locuia de mulți ani într-un robinet. Într-o noapte, fata neascultătoare a familiei în a cărei casă se afla robinetul a întâlnit-o pe această zână, iar ea, crezând-o cumsecade, a răsplătit-o. Însă atunci când a întâlnit-o pe fata cea cuminte, nu și-a dat seama cum e ea de fapt, așa că a pedepsit-o. Acum lucrurile au luat-o razna, iar zâna trebuie să readucă totul la normal.

Mi-a plăcut această carte pentru originalitatea ei și pentru personajele trăznite care trăiesc în lumea noastră.

În continuare, toate categoriile sunt puse în funcție de povestea „Zâna din robinet” și nu în funcție de toată cartea.

Personaje principale: zâna, cele două fete (una obraznică și una cuminte), părinții lor, doctorul, tânărul și vrăjitorul.

Nr. de volume: 1

Țel: Readucerea la normal a fetelor.

Elemente fantastice: vrăjitorul desenat de zână care învie, fata căreia îi ieșeau perle pe gură și cea căreia îi ieșeau șerpi.

Citită la: 10 ani

O recomand pentru: Până la 10-11 ani. Pentru copii, puști și puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o de ziua mea când am împlinit 10 ani.

 Timp necesar pentru citirea unei pagini: 34 de secunde.

editura Arthur

volum câştigător al  Trofeului Arthur pentru literatură şi tineret, ediţia I.

(157 de pagini)

În această carte ne sunt repovestite trei povești, toate fiind niște parodii în versuri ale unor texte. Prima poveste este o parodia  „Poveştii lui Harap-Alb”. În aceasta, frații mai mari ai lui Harap-Alb zis Prâslea-Nastratin erau niște golani care mergeau prin baruri și discoteci și făceau numai prostii, în timp ce cel mic era foarte cuminte. Cei mari își băteau joc de Prâslea-Nastratin pentru că era un intelectual și nu bea alcool sau fuma. Călătoria până la celelalt împărat se face cu avionul, iar prințesa era o tipă plină de tatuaje numită Vandana. Ea suferă pentru că în țara ei nimeni nu mănâncă carne. Spânul din poveste era de fapt un tip de la recepția unui hotel.

A doua poveste este o parodie după „Muma lui Ștefan cel Mare” de Bolintineanu. În aceasta este un băiat neascultător numit Mariean care face tot felul de prostii: fuma, nu îl interesa școala, stătea toată ziua cu tot felul de derbedei, bea Plotox și altele. Dar într-o zi a încălcat măsura, așa că mama lui l-a trimis la liceul Uzbekistan, dar se pare că acest lucru a fost o pedeapsă și pentru cei de la acel liceu, care nu-i suportau comportamentul îngrozitor.

A treia poveste este o parodie după poezia de abecedar „Rică nu știa să zică”,  în care este un băiat care avea un defect: nu știa să înjure. Toți cei din cartier râdeau de el și-l înjurau. Tatăl lui îl încuraja să le răspundă, dar el nu știa cum. Însă când un gunoier a început să-l înjure pe băiat, iar acestuia îi vine ideea să noteze tot ce spune, s-ar putea ca situația lui să se schimbe.

Mi-a plăcut această carte pentru umorul ei. Toate poveștile sunt foarte amuzante și sunt modernizate. De asemenea și personajele și limbajul sunt comice.

Personaje principale: În prima poveste personajele erau: Prâslea-Nastratin, tatăl său, frații lui, celelalt împărat, Spânul și Vandana. În a doua poveste personajele sunt: Mariean, mama lui și elevul de la Uzbekistan care a venit să-i dea vestea mamei. În a treia poveste: Robert, tatăl lui (care îl încurajează să înjure), băieții din cartier, gunoierul și profesoara.

Nr. de volume: 1

Țel: Nu este țel.

Elemente comice: 

„–Iată ce înseamnă să știi să-ți educi
așa cum se cade a ta progenitură-
ascultați la dânsul, numai, când înjură,
ascultați la dânsul și luați aminte
ce frumos grăiește de morți și morminte”

din „Robert nu știa să zică…”

Personajele, limbajul și de altfel toate întâmplările sunt comice.

Citită la: 12 ani
O recomand pentru: De la 11 ani până la 16 ani. Pentru puști și puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o într-o tabără de creație literară, câștigată în urma unui concurs de scris povești.

Autorul, Florin Bican…