Ilustratorii

La dime­ni­u­nile ei (420 de pagi­ni în man­u­scris), cartea Ias­minei avea nevoie de niște popa­suri, de niște ancore vizuale. 

Așa că, întâi, Ias­mi­na a împărțit capi­tolele în sub­capi­tole, care seamănă cu niște secvențe cin­e­matografice. Ea le‑a și numit „scene,” nu capi­tole. Și le‑a făcut să sune pre­cum acele titluri-rezu­mat din romanele lui Jules Verne.

Al doilea lucru a fost să caute niște ilus­tra­tori, care să adauge roman­u­lui acele mult dorite popa­suri vizuale în mijlocul tex­tu­lui. I‑a găsit în familie.

Irina Oțoiu

Iri­na e mătușa Ias­minei. Ea cunoaște multe despre lit­er­atu­ra pen­tru ciopii și tineret, fiind­că lucrează ca actor la Teatrul de păpuși din Baia Mare. În ace­lași timp, ea este artist plas­tic și mem­bru sta­giar al Uni­u­nii Artiștilor Plas­ti­ci din Româ­nia, par­tic­i­pan­tă la numeroase expoz­iții de artă.

Iri­na a real­izat imag­inea de pe cop­er­ta cărții, care e o pic­tură în ulei de mari dimen­si­u­ni. Tot ea a dese­n­at și ilus­trați­ile mari din roman, într‑o tehnică ce amintește de vechile gravuri. Vedeți aici un detaliu:

Adrian Oțoiu

Adri­an e tatăl Ias­minei. A scris căte­va cărți (ficți­une și crit­ică lit­er­ară), și predă mai multe cur­suri la un mas­ter­at de Lit­er­atură pen­tru copii și tineret. În copilărie a fost pasion­at de ben­zi dese­n­ate (Cor­to Mal­tese, Dr. Jus­tice, Rahan, Le con­com­bre masqué), ba chiar a real­izat, împre­ună cu un pri­eten (Zoli Gor­zo), mai multe ben­zi dese­n­ate. Vechi absol­vent — îna inte de a o câr­mi spre lit­er­atură, — al Liceu­lui de Artă din Baia Mare, Adri­an a tre­buit să-și scu­ture de praf creioanele și să-și înfoaie penele, înainte de a dese­na portretele pe ver­ti­cală ale fiecărui vam­pir, pre­cum și numeroase­le scene dra­mat­ice sau comice.

Atât Iri­na cât și Adri­an încearcă acum s‑o convingă pe Ias­mi­na să con­tin­ue colab­o­rarea și să real­izeze un roman graf­ic fan­ta­sy.

Înapoi