editura Corint Junior

(448 de pagini)

Mel era un băiat de treisprezece ani căruia îi plăcea mult să deseneze și să picteze. El duce o viață normală până când este invitat să devină un ucenic cu bursă la o școală celebră de pictură, a cărei director este Ambrosius Blenk. Ajungând aici, Mel își face doi prieteni: pe Ludo, un alt ucenic de la această școală și pe Wren, o fată care lucrează la bucătărie. Își face însă și un dușman, pe Groot, șeful ucenicilor.

Curând, cei trei prieteni descoperă Mirrorscape, lumea de dincolo de tablouri. Aici totul este foarte diferit față de lumea reală, căci toate lucrurile desenate sau pictate de cineva prind viață, astfel încât fiecare tablou are o lume complexă, plină de creaturi ciudate, unde timpul trece cu totul altfel decât în lumea reală.

Problemele încep însă să apară atunci când Ambrosius Blenk (directorul) este răpit și ținut captiv în Mirrorscape de către Mistere (O organizație care își dorește să scape de director, pentru a pune stăpânire pe școala de pictură.  Această organizație nu este iubită de nimeni, deoarece pune prețuri mari pe orice Plăcere). Mel, Ludo și Wren vor trece prin multe aventuri, înfruntând mii de pericole pentru a salva școala de pictură. Ceea ce ei nu știu însă este că Ludo i-a trădat, spunându-le Misterelor despre Mirrorscape.

Mi-a plăcut foarte mult această carte, este minunată și foarte complexă, cu surprize la tot pasul.

Personaje principale: Mel, Ludo, Wren, Groot, Ambrosius Blenk și diverse alte personaje din Mirrorscape.

Nr. de volume: 1.

Țel: Găsirea lui Ambrosius Blenk și salvarea acestuia, cât și oprirea Misterelor.

Elemente fantastice: lumea Mirrorscape, iconiumul (un praf magic), Mina de Inspirație, casa umblătoare, cei doi îngeri cărora le plăcea să „facă drăcovenii”, etc.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-16 ani. Pentru copii, puști și puștoaice.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

editura Corint Junior

(576 de pagini)

Reynard Muldoon (Reynie) era un băiat obișnuit de unsprezece ani, care locuia la un orfelinat. Într-o zi, el găsește într-un ziar un anunț al cărui titlu este: „Ești un copil care caută oportunități deosebite ?”. Așadar, orice copil care se considera talentat era invitat să participe la niște teste în urma cărora se vor alege câțiva câștigători, care vor beneficia de niște oportunități care nu erau menționate.

Reynie a participat la aceste teste (patru în total). Acestea erau foarte diferite, deoarece unele necesitau inteligență, iar altele îndemânare. Băiatul a ajuns să fie unul din cei patru câștigători, ceilalți trei fiind: Sticky Washington, Kate Biruietot și Constance Contratr.

Cei patru ajung să-l cunoască pe domnul Benedict, un om de știință deosebit. Acesta îi va trimite într-o misiune periculoasă: să se înscrie la Colegiul Academic pentru Copiii cu Rezultate Deosebite (CARD), unde vor deveni spioni, trebuind să afle care sunt planurile domnului K. De Cortina. Acest om este geamănul malefic al domnului Benedict, care dorește să introducă în mințile oamenilor mesaje ascunse cu ajutorul unui aparat numit Șoptitorul și a unor copii care sunt aleși să devină Mesageri (aceștia sunt cei cu cele mai bune rezultate din academie). Copiii Mesageri nu știu însă că domnul Cortina îi folosește în scopuri necurate, căci cu ajutorul Șoptitorului el poate chiar să controleze oamenii.

Reynard Muldoon, Sticky Washington, Kate Biruietot și Constance Contrar trebuie să-l oprească înainte să fie prea târziu.

Mi-a plăcut această carte, așa cum mi-a plăcut ideea telepatiei, a spălării creierelor și a controlării oamenilor, toate acestea cu un aparat.

Personaje principale: Reynard Muldoon, Sticky Washington, Kate Biruietot, Constance Contrar, omnul Benedict, domnul Cortina, Layazar, Rhonda Kazembe și Numărul Doi (cei trei sunt ajutoarele domnului Benedict).

Nr. de volume: 1.

Țel: Distrugerea Șoptitorului și învingerea domnului K. De Cortina.

Elemente fantastice: Șoptitorul, care funcționează pe baza telepatiei, spălarea creierelor Ajutoarelor, etc.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 11-16 ani. Pentru puști și puștoaice.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

editura Rao

(256 de pagini)

Acesta este al treilea și ultimul volum al seriei „Școala fricoșilor”. Acesta reprezintă continuarea volumului doi, având loc în aceeași vară.

Odată ce Lulu, Madeleine, Theo și Garisson află că Hyacinth a fost cea care i-a spus reporteriței Sylvie Mongtmorency despre școala la care merg ei, crezând că femeia era „prietena ei”, aceștia se supără foarte tare pe ea și încep s-o evite. Până atunci, doamna Wellington se străduise foarte mult să țină școala ascunsă, iar acum că reporterița aflase de ea, avea să publice într-o lună de zile un articol în care va distruge reputația doamnei Wellington. În acest articol avea să scrie și despre Abernathy. Abernathy era singurul copil pe care doamna Wellington nu reușise să-l vindece în foarte mulți ani. Ceea ce era mai grav era că acel băiat era chiar fiul ei vitreg , iar el se temea de propria lui mamă vitregă. Doamna Wellington vindecase foarte mulți copii de fobiile lor, dar pe Abernathy nu numai că n-a putut să-l vindece, dar acesta chiar fugise în pădure și nu se mai întorsese niciodată. Acum Abernathy era adult, dar continua să se ascundă în pădure.

Sylvie Mongtmorency auzise această poveste și dorea să scrie tocmai despre acest subiect. Pentru a-și ajuta profesoara, copiii vor trebui s-o împace pe aceasta cu fiul ei.

Un volum în care totul se inversează: dacă până acum doamna Wellington i-a învățat pe Lulu, Garrison, Madelein, Theo și Hyacinth cum să-și învingă fobiile, acum copiii îi vor învăța pe cei doi, mamă și fiu, cum să se înțeleagă.

Personaje principale: Doamna Wellington, Schmidty, Lulu, Theo, Madeleine, Garrison, Hyacinth, Abernathy, reporterița Sylvie Mongtmorency și directorul Conservatorului Contrar.

Nr. de volume: 3. Volumele anterioare sunt subintitulate „Școala fricoșilor” și „Lecția nu s-a terminat”.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-14 ani. Pentru copii, puşti și puștoaice.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 53 s. pe pag./3 h. 10 min.

editura Rao

(251 de pagini)

Acesta este al doilea an al lui Madeleine, Lulu, Garrison și Theo la Școala Fricoșilor. Acum li s-a alăturat însă o nouă colegă, Hyacinth, în vârstă de zece ani. Fobia acesteia este de a rămâne singură, motiv pentru care se ține mereu pe lângă ceilalți patru (enervându-i destul de tare).

Lucrurile sunt mai complicate  de data asta, deoarece la Școala Fricoșilor au loc spargeri, niște hoți necunoscuți furându-i doamnei Wellington toate perucile și fardurile.  Atunci când primesc o scrisoare de la tâlhari, în care li se spune un loc în care să se întâlnească, doamna Wellington e hotărâtă să meargă acolo. Este însă foarte surprinsă să afle că locul întâlnirii este la un concurs canin. Aici, doamna Wellington își dă seama că hoții sunt niște persoane pe care ea le cunoaște, care doreau să se răzbune pe ea.

Terminându-se acest incident și hoții fiind pedepsiți să nu mai prticipe vreodată la un concurs canin, doamna Wellington, Schmidty și copiii cred că sunt în siguranță, dar apare un nou pericol. Reporterița Sylvie Mongtmorency dorește să distrugă cariera doamnei Wellington, plănuind să publice un articol calomnitor în revista sa. Acum copiii trebuie să o ajute pe profesoara lor și să oprească publicarea articolului.

A fost un volum interesant, al doilea din această serie de trei volume.

Personaje principale: Doamna Wellington (profesoara de la Școala Fricoșilor), Scmidty (servitorul doamnei Wellington), Madeleine (având fobia păianjenilor și a altor insecte), Lulu (claustrofoba), Hyacinth (având fobia de a sta singură), Theo (având fobia de a muri) și Garrison (având fobia apei).

Nr. de volume: 3. Seria „Școala Fricoșilor” are trei volume: „Școala fricoșilor”, „Lecția nu s-a terminat” și „Examenul final”.

Țel: Descoperirea hoților, găsirea unei căi de a o opri pe reporterița Sylvie Mongtmorency să publice articolul.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-14 ani. pentru copii, puști și puștoaice.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 53 s. pe pag./aprox. 4 h.

editura Rao

(283 de pagini)

Madeleine era o fată de 12 ani, care avea o fobie a insectelor, gândacilor și păianjenilor. De fapt, îi era atât de frică de aceste vietăți, încât insista ca mașina și casa ei să fie fumigate în fiecare zi. Dar această metodă de prevedere nu era îndeajuns pentru ea: pe lângă asta, ea purta un văl împotriva insectelor pe cap în permanență și avea niște sticle de insecticid mereu la îndemănă.

Lulu are tot 12 ani. Ea este claustrofobă, temându-se foarte tare de lifturi și de toaletele strâmte. Din acest motiv, ea nu mănâncă și nu bea înainte să  meargă la școală, pentru a nu fi nevoită să folosească toaleta, care pentru ea e un loc înfricoșător.

Teama cea mai mare a lui Theo este de moarte. De la decesul bunicii sale, el nu se gândește decât la metode de precauție. De aceea, el își pune părinții, frații și surorile să-i transmită o dată pe oră un SMS cu textul „viu” sau „mort”. Se teme de asemenea de orice fel de boală și își face mereu griji referitoare la familia sa.

Garrison avea 13 ani și era foarte bun la sport. Cu toate astea, el se temea de apă atât de tare încât i se făcea rău numai când cineva spunea ceva referitor la apă. El încerca să-și ascundă această fobie, dar știa că nu va mai putea mult timp. De aceea, se gândea la o soluție care să-l vindece de această teamă.

Cei patru copii merg în vacanța de vară la „Școala fricoșilor”, o școală super-secretă, despre care doar cei mai faimoși psihologi știu. O au ca profesoară pe o femeie excentrică numită doamna Wellington. Ei își vor petrece restul verii alături de ea, de servitorul ei, Schmidty, de cele patru pisici și de câinele Macaroană, animalele de companie. Dar, oricât de ciudată este școala lor de vară, totul devine și mai ciudat, căci apare un eveniment neprevăzut: odată cu revenirea lui Abernathy și moartea doamnei Welington, ticălosul Munchauser va încerca să pună mâna pe conacul Summerstone, moștenirea doamnei Wellington. Acum doar copiii mai pot salva conacul. Dar pentru asta, trebuie să se confrunte cu fobiile lor.

Mi-a plăcut această carte, a fost interesantă, amuzantă și foarte ciudată.

Personaje principale: Madeleine, Lulu, Theo, Garrison, doamna Wellington, Schmidty, buldogul Macaroană, Munchauser, soții Knapp.

Țel: Ca copiii să-și învingă fobiile.

Nr. de volume: 3. Următoarele volume sut subintitulate „Lecția nu s-a terminat” și „Examenul final”.

Citită la: 13 ani.

O recomand pentru: 9-14 ani.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 53 s. pe pag./3 h. 50 min.

editura Ion Creangă

(112 pagini)

Cartea este despre două fetițe de nouă ani, Luise și Lotte, care se întâlnesc într-o tabără. Ele seamănă perfect, atât de mult încât nici nu pot fi deosebite. Luise locuiește la Viena, împreună cu tatăl ei, care este dirijor. Ea nu și-a văzut niciodată mama și nu știe nimic despre ea. Ca fire, Luise este neastâmpărată, veselă și câteodată chiar bătăioasă. Lotte locuiește cu mama ei, care este redactoarea unei reviste, la München. Nu și-a văzut niciodată tatăl. Ca fire, este cuminte, liniștită și silitoare la școală. Cele două ajung să se împrietenească (după ce au o mică ceartă) și descoperă că sunt surori gemene, părinții lor fiind divorțați. Descoperă, de asemenea că numele lor sunt de la numele mamei, Luiselotte. Amândouă își doresc să-l cunoască pe celelalt părinte, astfel că fac schimb de vieți, Luise mergând la mama ei din Munchen, iar Lotte mergând la tatăl ei din Viena. Lucrurile se complică atunci când domnișoara Gerlach încearcă să-l seducă pe tatăl fetițelor.

Mi-a plăcut cartea, a fost  drăguță şi am citit-o repede.

Personaje principale: Luise, Lotte, mama lor (Luiselotte Korner), tatăl lor (Ludwig Palfy), domnișoara Gerlach, servitoarea Resi.

Nr. de volume: 1.

Țel: Ca părinții Luisei și Lottei să se recăsătorească.

Citită la: 12 ani.

O recomand pentru: 9-12 ani.

Format: mediu

De unde am această carte: Mi-a împrumutat-o o mătușă.

Timp de lectură: 1 min. 47 s. pe pag./2 h. 8 min.

editura Egmont

(331 de pagini)

Harry Potter, care acum are 13 ani, este în al treilea an la Hogwarts. Acum Hogwarts este păzit foarte bine, deoarece un prizonier de la Azkaban, Sirius Black, a reușit să evadeze. Nimeni nu mai evadase până atunci de la Azkaban. Sirius Black era un om foarte rău, unul din servitorii lui Cap-de-Mort, care l-a ajutat pe acesta să-i omoare pe părinții lui Harry. Acum Sirius Black vroia să-l omoare și pe Harry.

Pentru a fi siguri că răufăcătorul nu va putea intra în școală, profesorii i-au luat ca paznici pe Dementori, în ciuda faptului că asta nu era foarte plăcut pentru elevi, mai ales pentru Harry, care era mai afectat decât ceilalți de aceștia. Dementorii erau paznici și la Azkaban. Mergeau îmbrăcați într-un fel de mantii negre, având fața acoperită de o glugă. Ei se hrăneau cu fericirea oamenilor din jur, făcându-i pe aceștia să nu-și amintească decât momentele rele din viața lor și dându-le o senzație stranie de frig. Pe lângă asta, Dementorii puteau suge sufletul cuiva dacă vroiau, lăsând omul într-un fel de transă veșnică.  Harry era atât de afectat de Dementori încât a pierdut un meci de vâjhaț din cauza lor, motiv pentru care a fost învățat de Lupin, noul profesor de „Apărare contra Magiei Negre” cum să facă vraja Patronus.  Harry, Ron și Hermione au parte de o aventură în care află adevărul despre Sirius Black și părinții săi, aflând de asemenea care este adevăratul vinovat, ajungân chiar să călătorească în timp.

Mi-a plăcut această carte, am avut multe surprize neașteptate. Mi-a plăcut și călătoria în timp a lui Harry, Ron și Hermione.

Personaje principale: Harry, Ron, Hermione, Draco, profesorii de la Hogwarts, Black și  Pettigrew.

Nr. de volume: 7. Primul volum a fost „Harry Potter și Piatra Filozofală”, iar al doilea volum a fost „Harry Potter și Camera Secretelor”. Următoarele volume sunt „Harry Potter și Pocalul de Foc”, „Harry Potter și Ordinul Phoenix”, „Harry Potter și Prințul Semipur” și „Harry Potter și Talismanele Morții”.

Seria: Harry Potter.

Țel: Apărarea lui Buckbeak, prinderea lui Black.

Elemente fantastice: Dementori, Bong (creatră care se transformă în ceea ce îl sperie cel mai tare pe omul din fața lui), hipogrif (o combinație dintre vultur și cal), Clepsidra Timpului (cu ajutorul căreia poți călători în timp), Autobuzul Salvator, Animagii (oameni care se pot transforma în diverse animale).

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 11-20 de ani. Pentru puști, puștoaice, tineri.

Format: mediu

De unde am această carte: Am primit-o anul acesta de Paști.

Timp de lectură: 1 min. 16 s. pe pag./7 h. 20 min.

editura Leda

(252 de pagini)

Cassie McKenna este o fată de 16 ani care studiază la Frazer. Cu patru ani în urmă, ea avea mulți prieteni printre colegi, iar cea mai bună prietenă a ei era Danielle, o fată foarte populară. Însă din cauza unui post pe care Cassie l-a obținut în locul Daniellei și a unui băiat care o plăcea pe Cassie, nu pe Danielle, care îi făcuse ochi dulci multă vreme, prietenia lor s-a stricat. Danielle a început s-o vorbească de rău și în scurtă vreme a întors toată școala împotriva ei. La puțină vreme după asta, s-a întâmplat o altă tragedie: sora ei mai mare, Paige, a murit înecată. Atunci și-a descoperit Cassie talentul de a vorbi cu fantomele morților. Nimeni nu putea să o vadă sau să o audă pe Paige în afară de ea. Acum Paige vorbea cu ea zilnic și-i dădea sfaturi. Însă Cassie și-a mai făcut și alți prieteni fantome, Norris și Bitzy, care locuiau la Frazer. Neavând altceva de făcut, fantomele îi spionau pe colegii lui Cassie, le aflau secretele și apoi i le spuneau fetei. Apoi Cassie le zicea celor din școală acele secrete, pentru a le face cunoscută prefăcătoria.

În prezent, Cassie nu mai are niciun prieten viu. Însă lucrurile se vor schimba când Tim o roagă să ia legătura cu fantoma mamei sale.

Mi-a plăcut această carte și, oricât de greu de crezut ar fi din titlu, ne învață multe.

Protagonista: Cassie e o fată singuratică, fără alți prieteni în afară de fantome. N-a mai mers la nicio petrecere de patru ani și se îmbracă doar în culori închise. Deseori e arțăgoasă și neprietenoasă, dar pe parcursul cărții se mai „înmoaie”.De asemenea, îi e dor de mama ei, care e plecată în delegații în majoritatea timpului.

Personaje principale: Cassie (protagonista), Paige, Norris și Bitzy (prietenii fantome ai lui Cassie),Tim, Danielle, Matti, Paul, Leon, Flo și Jordana (elevii populari), doamna Reed (mama răposată a lui Tim) și părinții lui Cassie.

Nr. de volume: Cel puțin unul.

Țel: Ca Cassie să își facă din nou prieteni vii.

Elemente fantastice: Fantomele și faptul că doar Cassie le putea vedea și auzi, mirosul lor de mere caramelizate.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 11-16 ani. Pentru puștoaice.

Format: mic

De unde am această carte: Am cumpărat-o  de la un târg de carte de la școala mea.

Timp de lectură: 1 min. 20 s. pe pag./6 h.

(editura Egmont)

(267 de pagini)

În acest volum, Harry se duce la Hogwarts în ciuda avertismentului spiridușului de casă Dobby asupra pericolului care va amenința școala Hogwarts. La început totul pare normal. Singurul lucru schimbat este că Harry are un profesor nou, domnul  Gilderoy Lockhart, care este un scriitor foarte faimos. Însă curând, mai mulți copii din școală ajung să fie atacați și împietriți de un monstru necunoscut, iar Harry află de pe inscripția de pe perete despre monstrul închis în Camera Secretelor, care nu poate fi eliberat decât de urmașul lui Salazar Viperin.  Dacă acesta deschide Camera Secretelor, monstrul dinăuntru îi ucide pe toți vrăjitorii care nu au sângele pur, adică pe cei care au părinți Încuiați. Harry încearcă să afle cine poate fi urmașul lui Salazar Viparin, dar toți colegii cred că el este acesta, deoarece este unul dintre puținii vrăjitori care pot vorbi cu șerpii, însușire care este caracteristică lui Salazar Viperin. Cum va reuși Harry să-i convingă pe toți că nu are nimic de a face cu asta ? Și ce se va întâmpla cu copiii împietriți și monstrul ? Citiți cartea și veți afla.

Acest volum mi-a plăcut chiar mai mult decât primul. Am avut parte de multe surprize de-a lungul acestei cărți, iar Harry a trecut prin multe aventuri.

Personaje principale: Harry, Ron și frații lui, Hermione, profesorii, monstrul și Crupuld (al cărui jurnal îl găsește Harry).

Nr. de volume: 7. Următoarele volume sunt „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban”, „Harry Potter și Pocalul de Foc”, „Harry Potter și Ordinul Phoenix”, „Harry Potter și Prințul Semipur”, Harry Potter și Talismanele Morții”, iar volumul anterior este „Harry Potter și Piatra Filozofală”.

Țel: Uciderea monstrului și a urmașului lui Salazar Viperin.

Elemente fantastice: Polenul Zvrr (un mod de teleportare de-al vrăjitorilor), peronul 9 și 3/4, mașina zburătoare, Camera Secretelor, copiii împietriți, șarpele uriaș, etc.

Citită la: 12 ani.

O recomand pentru: 11-20 de ani. Pentru  puști, puștoaice, tineri.

Format: mediu.

De unde am această carte: Am primit-o de Crăciun.

Timp de lectură: 1 min. 16 s. pe pag./5 h. 40 min.

(311 pagini)

Conn, un băiat care avea între 12 și 14 ani, nici el nu știa exact, era un hoț de buzunare încă de când era mic.  Deoarece nu avea casă sau familie, acesta era singurul mod prin care se descurca. Asta până într-o zi, când îl întâlnește pe bătrânul vrăjitor Nevery, căruia încearcă să-i fure piatra magică. Conn ajunge ucenicul vrăjitorului. Totuși, acest lucru trebuie să fie aprobat înainte de magiștri, iar aceștia au hotărât că băiatul nu va fi ucenicul lui decât după ce găsește o piatră magică. Fără o piatră magică un vrăjitor nu poate face vrăji. În privința pietrei, aceasta trebuie neapărat să fie cea potrivită pentru vrăjtorul respectiv. Dar nu e de ajuns o piatră. Este nevoie și ca orașul în care locuiește vrăjitorul să aibă densitate magică. Din păcate, orașul Wellmet, cel în care locuiește Conn  are o densitate magică din ce în ce mai scăzută. Conn îi suspectează pe Lord și pe Pettivox, dar Nevery e sigur că ei nu au nicio legătură cu asta.

Am observat un lucru, și anume faptul că la începutul cărții nici Benet și nici Keeston nu-l plăceau prea mult pe Conn, în ciuda faptului că locuiau sub același acoperiș.  Benet nici nu vorbea cu Conn, iar cu Keeston băiatul chiar se bătuse odată.  Însă pe parcursul cărții, aceștia își schimbă  părerea despre el. Îmi place acest lucru. Am citit această carte cu plăcere.

Protagonist: Conn este un băiat simpatic. E isteț,  învață repede și are o memorie bună. Cu toate acestea, are obiceiul să fure. Știe să deschidă ușile încuiate ajutându-se de șperaclu. Însă nu este mincinos. Din contră, el nu l-a mințit niciodată pe Nevery sau pe Benet. E curios, vorbăreț și obișnuiește să pună multe întrebări. Are propriile lui teorii originale legate de magie. E încăpățânat și își păstrează convingerile chiar dacă nimeni nu-l crede. Nu-i e frică de provocări. Dacă ar fi un animal, ar fi o pisică.

Personaje principale: Conn, Nevery (un vrăjitor cam nerăbdător și repezit ), Benet (bodygardul lui Nevery, un tip foarte solid ), Rowan (o fată de 15 ani, chiar cea care l-a învățat să citească), Ducesa,  Keeston (un băiat cam răutăcios care ulterior devine secretarul lui Nevery ), Lordul și Pettivox (maestrul lui Keeston ).

Nr. de volume: 3. Al doilea volum are subtitlul „Pierdut”.

Țel: Găsirea pietrei magice, descoperirea cauzei reducerii densității magice a orașului Welmett.

Elemente fantastice: Piatra magică, amplificatorul de magie, uriașul aparat care fura magia, etc.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 9-16 ani. Pentru copii, puști și puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 1 min. 4 s. pe pag./5 h. 30 min.

/strong