editura Corint Junior

(447 de pagini)

Acesta este al treilea volum al seriiei „Cronicile Ținuturilor din Apus”. În acest volum ni se povestește despre Gavir, unul din numeroșii sclavi ai familiei Arca. Aici sclavii erau mai bine tratați decât în alte familii. De asemenea, erau învățați să scrie și să citească. Însă exista și o parte mai rea: niciodată, o mamă și copilul ei nu erau ținuți împreună, ci erau despărțiți, unul din ei fiind vândut. Gavir și sora lui, Sallo fuseseră singurii sclavi luați din Smârcuri, un loc în care unii oameni aveau puterea de a vedea viitorul prin viziuni. Gavir se număra printre ei. Totuși, el nu spusese nimănui despre viziunile sale, în afară de Sallo.

În Arcamand, toți copii stăpânilor erau prietenoși cu sclavii, ba chiar le plăcea să se joace alături de aceștia. Toți în afară de Torm, care îl ura pe Gavir și, împreună cu Hoby, îi făceau viața un coșmar. Iar când Sallo a murit din cauza lor, acest lucru l-a îndurerat profund pe Gavir. Acesta a fugit din Arcamand, fără să știe încotro se îndreaptă. Astfel a ajuns la Fârtații Codrului, un grup de sclavi evadați care trăiau în pădure, formând o comunitate. Gavir a fost bine primit și a devenit povestitorul conducătorului lor, Barna. Dar acesta a fost doar la început. Pentru că peste puțină vreme, Barna a ajuns să-l urască pe Gavir, motiv pentru care acesta a fost nevoit să plece din nou.  Dacă vreți să aflați restul întâmplărilor prin care a trecut Gavir, citiți cartea.

Mi-a plăcut această carte, așa cum mi-au plăcut și ceelalte două volume ale Ursulei Le Guin, care este o scriitoare foarte bună.

Protagonist: Gavir, deși și-a trăit o bună parte din viață ca sclav, nu și-a dat seama cât de incorect este acest lucru decât târziu. Pe lângă faptul că putea să vadă viitorul, mai avea un talent. Avea o memorie foarte bună, reușind să țină minte pe de rost toate poveștile pe care le citise, calitate care i-a fost apreciată. El își iubea foarte mult sora, căreia îi spunea totul. Pe parcursul cărții, Gavir este foarte mult pe drumuri, părând că locul lui nu este nicăieri.

Personaje principale: Gavir, Sallo, ceilalți copii sclavi (printre care și Hoby), cei patru copii ai stăpânilor (printre care și Torm), Barna, Melle și Irad (care ajung și ele în satul lui Barna), mătușa și unchiul lui Gavir și la final, Memer, Gry și Orrec.

Țel: Ca Gavir să-și găsească un loc unde să locuiască.

Nr. de volume: 3. Volumul trecut se numește „Voci”, iar primul se numerște „Daruri”.

Elemente fantastice: Puterea lui Gavir de a vedea viitorul.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 9-100 de ani. Pentru copii, puști, puștoaice, tineri, chiar și pentru adiulți.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 1 min. 4 s. pe pag./8 h. 30 min.

editura Corint Junior

(255 de pagini )

Orrec era un băiat care trăia în Tărâmurile de Sus. În această parte, oamenii erau de diverse vițe. Fiecare viță avea un dar. De exemplu, darul viței Barre este acela de a chema animalele. Gry, prietena lui Orrec are acest dar, pe care l-a moștenit de la mama sa. Darul celor din Rodd este de a schilodi oameni, iar cei din vița Drummant au darul irosirii încete. Irosirea înceată reprezintă aruncarea unei boli asupra unei persoane, astfel încât aceasta să se agraveze tot mai tare până când persoana respectivă moare. Orrec provine din vița Caspro. Aceasta este dușmană cu vița Drummant. Darul viței Caspro este des-ființarea. Des-ființarea reprezintă distrugerea unui obiect sau uciderea unui om doar printr-o privire și câteva șoapte. Bineînțeles, mai existau multe alte vițe. Mereu erau dușmănii între unele vițe și prietenii între altele.

Orrec moștenise darul des-ființării de la tatăl său, Canoc. Cu toate acestea, el nu a dat  nici un semn că ar deține acest dar până la 13 ani, când și l-a arătat pentru prima oară ucigând o viperă. Însă darul lui Orrec este neîmblânzit: acesta nu-l poate controla.

Mi-a plăcut această carte mai ales pentru că e diferită de alte cărți citite de mine. Mi-a plăcut și povestea în sine, cred că este foarte originală.

Protagonist: Orrec este întotdeauna foarte hotărât și nu-și schimbă părerile decât foarte rar. Însă tot ceea ce face este pentru binele celor din jur, chiar dacă pentru asta trebuie să sufere. Tocmai din acest motiv, el a luat hotărârea de a se lega la ochi pentru a nu mai putea des-ființa nimic fără voia lui. În ciuda faptului că mama sa a fost împotriva acestui lucru, el nu i-a dat  jos legătura de pe ochi.

Personaje principale: Orrec, Gry, părinții lor, brantorul Ogge ( marele lor dușman ) și animalele de la casa lui Orrec.

Seria: „Cronicile Ținuturilor din Apus”.

Nr. de volume: 3. Următorul volum se numește „Voci”, iar următorul „Puteri”.

Țel: Răzbunarea pe brantorul Ogge.

Elemente fantastice: Darurile, descântecul lui Ogge.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 11-100 de ani. Pentru pști, puștoaice, tineri, chiar și pentru adulți.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 1 min. 4 s. pe pag. /aprox. 6 h.

editura Corint Junior

(309 pagini)

Charlie Bone se trage din neamul Yeawbeam, un neam cu puteri magice. Fiecare membru din  neamul Yeawbeam are o putere. Veneția, Lucreția și Eustacia, cele trei mătuși ale lui Charlie care provin din acest neam sperau mereu că băiatul are puteri magice, de aceea veneau în vizită pentru a-i face teste, însă Charlie le pica pe toate. Într-o zi, băiatul și-a descoperit puterea: putea auzi glasurile oamenilor din poze. Atunci a fost trimis la Școala de Vrăji. El nu vroia să meargă acolo, dar mătușile lui, care nu erau deloc prietenoase  l-au obligat. Noua școală a lui Charlie nu este foarte frumoasă, dar nu e nici chiar așa rea. Aici Charlie se împrietenește cu Fidelio, Olivia și Billy, dar își face și un dușman. Și ca și cum astea n-ar fi de ajuns, mai trebuie să ducă la îndeplinire și o misiune, aceea de a o găsi  și readuce acasă pe Emma, nepoata domnișoarei Ingledew. Aflați dacă va reuși.

Mi-a plăcut această carte pentru întâmplările interesante și personajele trăznite. Majoritatea personajelor din carte sunt foarte ciudate. Această carte se aseamănă un pic cu stilul lui Harry Potter.

Personaje principale: Charlie, Benjamin (unul din prietenii lui ), Fidelio (muzicianul), Olivia, Billy, domnișoara Ingledew (librăreasa), mama băiatului, bunicele lui (una drăguță și una arțăgoasă), mătușile lui (niște femei îngrozitoare) și unchiul Paton (iese din casă numai noaptea).

Nr. de volume: Cel puțin 2. Următorul volum se numește „Charlie Bone și Călătorul în Timp”.

Țel: Găsirea nepoatei librăresei.

Elemente fantastice:  caseta „Tolly 12 Clopote”, puterile copiilor, Împăratul Roșu.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 10-16 ani. Pentru copii, puști și puștoaice.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 48 s. pe pag./ aprox. 4 h.12 min.

Deși avea doar cinci ani, Matilda era o fetiță foarte deosebită. Știa să citească și citise toate cărțile de la bibliotecă. Era foarte deșteaptă și știa foarte multe lucruri pe care colegii ei nu le știau, însă părinții n-o apreciau deloc. Din contră, ei ziceau că e proastă, pentru că citește așa mult. Pasiunea părinților Matildei era televizorul, iar banii pe care îi aveau îi câștigau trișând.

Pe lângă asta, Matilda a avut nenorocul ca domnișoara Trunchbull să-i fie directoare. Această femeie ura copiii și ori de câte ori unul din ei greșea ceva, îi apuca de păr, îi învârtea și îi arunca. De aceea, tuturor le era frică de ea. Însă ea nu e singura victimă. Învățătoarea ei, domnișoara Honey e și ea terorizată. Dar totul se schimbă când Matilda descoperă puterea paranormală pe care o are. Mi-a plăcut această carte pentru faptul că până la urmă se face dreptate, iar Matilda și domnișoara Honey scapă de domnișoara Trunchbull.

Personaje principale: Matilda (o fetiță de 5 ani, foarte deșteaptă), părinții ei, domnișoara Honey ( învățătoarea Matildei), Lavender (prietena Matildei)

Ţel: să-i fie recunoscute calitățile Matildei

Elemente paranormale: puterea Matildei

Nr. de volume: 1

Citită la: 11 ani

O recomand pentru: Poate fi citită și de copii mai mici, dacă nu îi sperie violența. Poate fi citită și de adulți. Pentru copii, puști și puștioaice.

Format: mediu

De unde am această carte: tata mi-a tradus-o din engleză de pe ereader.

Citeşte ce am scris despre alte cărţi de Roald Dahl.

]]> http://www.otoiu.com/iasmina/matilda/feed/ 1