editura Rao

(186 de pagini)

Wilbur era un purceluș care a fost adoptat de Fern, o fetiță, în ciuda dorinței părinților ei de a-l tăia. Fern îl iubea pe Wilbur și îi plăcea să-i dea lapte cu biberonul și să-l plimbe într-un cărucior. Era răsfățat și era foarte fericit cu viața sa. Într-o zi, însă, părinții lui Fern au hotărât că purcelușul era deja mare și nu mai puteau să-l crească, așa că trebuiau să-l dea. L-au dat unor fermieri, care aveau multe alte animale și deci erau obișnuiți cu creșterea lor. Aveau gâște, rațe, oi, vaci și altele, dar se pare că niciunul dintre animale nu era prietenos și nu vroia să se joace cu Wilbur. Fern venea odată pe zi la fermă, pentru a-și vedea purcelușul, dar când a venit școala n-a mai putut veni așa des. Acum Wilbur se simțea foarte singur și se plictisea mereu. Odată chiar a încercat să evadeze, dar n-a reușit. Nu se împrietenise cu niciun animal, asta până o cunoaște pe Charlotte, păianjenul. Aceasta, deși pare o vietate neînsemnată, este o prietenă foarte bună. Lui Wilbur îi place să discute cu ea.  Acum viața nu mai e așa plictisitoare. Totuși, purcelul va auzi curând o veste care îl va speria foarte tare, iar asta va schimba mult situația.

Mi-a plăcut această carte pentru modul în care ne este descrisă viața animalelor de la fermă.

Personaje principale: Wilbur, Templeton (șobolanul), animalele de la fermă, Charlotte, Fern și stăpânii de la cassa cea nouă.

Nr. de volume: 1

Țel: Salvarea lui Wilbur.

Elemente interesante: Faptul că animalele vorbeau, soluția pe care a fost găită pentru rezolvarea problemei, prietenia dintre Wilbur și Charlotte.

Citită la: 10 ani

O recomand pentru: 9-100 de ani. Pentru copii, puști și puștoaice, chiar și pentru adulți.

Format: mic

De unde am această carte: Am primit-o.