editura Corint Junior

(447 de pagini)

Acesta este al treilea volum al seriiei „Cronicile Ținuturilor din Apus”. În acest volum ni se povestește despre Gavir, unul din numeroșii sclavi ai familiei Arca. Aici sclavii erau mai bine tratați decât în alte familii. De asemenea, erau învățați să scrie și să citească. Însă exista și o parte mai rea: niciodată, o mamă și copilul ei nu erau ținuți împreună, ci erau despărțiți, unul din ei fiind vândut. Gavir și sora lui, Sallo fuseseră singurii sclavi luați din Smârcuri, un loc în care unii oameni aveau puterea de a vedea viitorul prin viziuni. Gavir se număra printre ei. Totuși, el nu spusese nimănui despre viziunile sale, în afară de Sallo.

În Arcamand, toți copii stăpânilor erau prietenoși cu sclavii, ba chiar le plăcea să se joace alături de aceștia. Toți în afară de Torm, care îl ura pe Gavir și, împreună cu Hoby, îi făceau viața un coșmar. Iar când Sallo a murit din cauza lor, acest lucru l-a îndurerat profund pe Gavir. Acesta a fugit din Arcamand, fără să știe încotro se îndreaptă. Astfel a ajuns la Fârtații Codrului, un grup de sclavi evadați care trăiau în pădure, formând o comunitate. Gavir a fost bine primit și a devenit povestitorul conducătorului lor, Barna. Dar acesta a fost doar la început. Pentru că peste puțină vreme, Barna a ajuns să-l urască pe Gavir, motiv pentru care acesta a fost nevoit să plece din nou.  Dacă vreți să aflați restul întâmplărilor prin care a trecut Gavir, citiți cartea.

Mi-a plăcut această carte, așa cum mi-au plăcut și ceelalte două volume ale Ursulei Le Guin, care este o scriitoare foarte bună.

Protagonist: Gavir, deși și-a trăit o bună parte din viață ca sclav, nu și-a dat seama cât de incorect este acest lucru decât târziu. Pe lângă faptul că putea să vadă viitorul, mai avea un talent. Avea o memorie foarte bună, reușind să țină minte pe de rost toate poveștile pe care le citise, calitate care i-a fost apreciată. El își iubea foarte mult sora, căreia îi spunea totul. Pe parcursul cărții, Gavir este foarte mult pe drumuri, părând că locul lui nu este nicăieri.

Personaje principale: Gavir, Sallo, ceilalți copii sclavi (printre care și Hoby), cei patru copii ai stăpânilor (printre care și Torm), Barna, Melle și Irad (care ajung și ele în satul lui Barna), mătușa și unchiul lui Gavir și la final, Memer, Gry și Orrec.

Țel: Ca Gavir să-și găsească un loc unde să locuiască.

Nr. de volume: 3. Volumul trecut se numește „Voci”, iar primul se numerște „Daruri”.

Elemente fantastice: Puterea lui Gavir de a vedea viitorul.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 9-100 de ani. Pentru copii, puști, puștoaice, tineri, chiar și pentru adiulți.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 1 min. 4 s. pe pag./8 h. 30 min.

editura Corint Junior

(319 pagini)

Așa cum volumul trecut a fost povestit de Orrec Caspro, acum Memer este povestitoarea. Memer locuiește în casa Galvamand din Ansul. Ansul a fost cucerit de alzi pe când Memer era mică. Alzii erau foarte diferiți de oamenii din Ansul. Ei considerau că zeii celor din Ansul (Norocul, Stăpânul Izvoarelor și Apelor, Lero, Ennu, etc.)  sunt niște demoni. De asemenea, ei credeau că toate cărțile sunt niște lucruri diavolești. Din acest motiv, au distrus toate cărțile din Ansul și au ucis oamenii care dețineau cărți pe furiș. Singurul loc în care mai erau cărți era o cameră secretă despre care știau doar Memer și Lordul-căilor.

De fapt singurul motiv pentru care alzii  cuceriseră Ansul era că alzii credeau că undeva pe pământ există un loc numit Gura Nopții, un loc întunecat unde domnește răul. Alzii credeau că dacă o mie de bărbați adevărați s-ar întâlni în locul acela, ar reuși să-l distrugă. Alzii erau siguri  că Gura Nopții se găsește undeva în Ansul și vroiau să o găsească.

Când Orrec Caspro și soția lui, Gry, sosesc în  Ansul, speranța încolțește în sufletele celor de acolo, care nădăjduiau scape de alzi.

Mi-a plăcut mult  această carte și personajele ei și mai ales mesajul, care este că trebuie să lupți pentru libertate.

Protagonista: Lui Memer îi plăcea să citească, iar locul ei preferat era camera secretă în care erau multe cărți. Era deșteaptă, astfel că a învățat repede literele și limba aritană. Memer îi ura pe alzi, iar visul ei era ca aceștia să fie alungați.

Personaje principale: Memer, Lordul-căilor (cel care a învățat-o pe Memer să citească), Ista (mama adoptivă a fetei), Sosta (fiica narturală a  Istei), Orrec, Gry, gandul Ioratth și fiul său, Iddor (amândoi alzi).

Nr. de volume: Seria „Cronicile Ținuturilor din Apus” are 3 volume. Următorul volum e „Puteri”.

Țel: Alungarea alzilor.

Elemente fantastice: Oracolul și cărțile Oracolului.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 9-100 de ani. Pentru puști, puștoaice, tineri, chiar și pentru adulți.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 1 min. 4 s. pe pag./aprox. 6 h.

editura Corint Junior

(255 de pagini )

Orrec era un băiat care trăia în Tărâmurile de Sus. În această parte, oamenii erau de diverse vițe. Fiecare viță avea un dar. De exemplu, darul viței Barre este acela de a chema animalele. Gry, prietena lui Orrec are acest dar, pe care l-a moștenit de la mama sa. Darul celor din Rodd este de a schilodi oameni, iar cei din vița Drummant au darul irosirii încete. Irosirea înceată reprezintă aruncarea unei boli asupra unei persoane, astfel încât aceasta să se agraveze tot mai tare până când persoana respectivă moare. Orrec provine din vița Caspro. Aceasta este dușmană cu vița Drummant. Darul viței Caspro este des-ființarea. Des-ființarea reprezintă distrugerea unui obiect sau uciderea unui om doar printr-o privire și câteva șoapte. Bineînțeles, mai existau multe alte vițe. Mereu erau dușmănii între unele vițe și prietenii între altele.

Orrec moștenise darul des-ființării de la tatăl său, Canoc. Cu toate acestea, el nu a dat  nici un semn că ar deține acest dar până la 13 ani, când și l-a arătat pentru prima oară ucigând o viperă. Însă darul lui Orrec este neîmblânzit: acesta nu-l poate controla.

Mi-a plăcut această carte mai ales pentru că e diferită de alte cărți citite de mine. Mi-a plăcut și povestea în sine, cred că este foarte originală.

Protagonist: Orrec este întotdeauna foarte hotărât și nu-și schimbă părerile decât foarte rar. Însă tot ceea ce face este pentru binele celor din jur, chiar dacă pentru asta trebuie să sufere. Tocmai din acest motiv, el a luat hotărârea de a se lega la ochi pentru a nu mai putea des-ființa nimic fără voia lui. În ciuda faptului că mama sa a fost împotriva acestui lucru, el nu i-a dat  jos legătura de pe ochi.

Personaje principale: Orrec, Gry, părinții lor, brantorul Ogge ( marele lor dușman ) și animalele de la casa lui Orrec.

Seria: „Cronicile Ținuturilor din Apus”.

Nr. de volume: 3. Următorul volum se numește „Voci”, iar următorul „Puteri”.

Țel: Răzbunarea pe brantorul Ogge.

Elemente fantastice: Darurile, descântecul lui Ogge.

Citită la: 12 ani

O recomand pentru: 11-100 de ani. Pentru pști, puștoaice, tineri, chiar și pentru adulți.

Format: mediu

De unde am această carte: Am împrumutat-o de la bibliotecă.

Timp de lectură: 1 min. 4 s. pe pag. /aprox. 6 h.